Can it?

Zilele trecute am fost intr-o stare de contemplare, si de fiecare data, cand devin nostalgic, imi pun aceleasi intrebari: mai exact, contest lucrurile pe care le credeam adevaruri absolute. Si il confirm pe Churchill cand spune ca ceea ce ne aduce necazuri nu este ceea ce nu stim, ci ceea ce stim sigur si nu este adevarat. Asadar, ma intreb acum, daca iubirea poate totusi sa invinga totul, indiferent de circumstane. Daca in forma ei pura, poate trece peste barierele cotidianului si sfidator sa zambeasca cu un "v-am spus eu" pe fundal? Daca un suflet iubeste un alt suflet, garanteaza cineva ca va izbuti iubirea? Eu zic ca da. Iar experienta(nu, nu experienta, simtirea, caci eu iubesc cu sufletul si condamn cu mintea)mi-a demonstrat ca ceea ce cred nu e adevarat. Daca un suflet iubeste un alt suflet, va izbuti iubirea? Nu neaparat. Dar trebuie? Ar fi frumos fara dar si poate. Doar ca, spunea Rebreanu ceva frumos- te iubesc pentru ca ma iubesti. Asta nu e iubire, e un schimb, iti satisfac o nevoie de dragul reciprocitatii. Te iubesc pentru ca te iubesc si nimic mai mult. Aici incepe iubirea. Iti multumesc ca te iubesc- iata cantecul iubirii. Ori, eu cred ca daca iubesti pe cineva, atunci ai mereu persoana aceea in inima ta, si nu pleaca indiferent ce se intampla.
Si tunci, can it? Can love conquer all? It might, but i guess the feelings that the struggle gives you is more important than the reward itself.
Ma uit la voi si imi dati speranta. Ma uit la voi si am indoieli. Ma uit la voi si totusi cred. Si asta e lectia voastra, ca dupa atata timp, totusi mai cred in ceea ce simtiti. So can it? it could!