7
Si totusi, cine suntem?
Posted by TheProsecutor
on
19:34
Suntem fara dar si poate fascinanti. Asta e cert. In ce mod? ei bine aici survine dilema veacului.
Suntem poporul care si-a pierdut simtul respectului pentru dascali, demonizandu-i drept moneda politica in negocieri si poporul care exceleaza la fiecare olimpiada internationala, in pofida sistemului. Suntem oamenii care ridiculizeaza valorile autentice si le ridica la rang de eroi cand trec in nefiinta si oamenii care au dat lumii insulina, gerovitalul, stiloul, primul 10 la olimpiada in gimnastica, si singurul care a trecut la democratie prin jertfa si sange. Suntem societatea ortodoxa care, cu toate icoanele din scoli si bisericile ce strajuiesc moralitatea neamului, pacatuim pe rupte si lacomi adoptam tertipurile fericirii occidentale: bani bani si iarasi bani. Si sex, sex, mult sex. Si totusi suntem societatea filosofiei umile si blande, ce-si ajuta aproapele si, chiar daca patata, cere iertarea divina. Sunem orasul care a dat tarii limba literara pura, cu prima scoala romaneasca, si in acelasi timp orasul cu cele mai slabe rezultate la bac si, nu numai elevi agramati, ci, mai dramatic, profesori care nu pot face acordul, nici logic, nici gramatical.
Suntem scoala bilingva in care mai razbat si zgomotele cocalare, dar care trimite si olimpici nationali. Suntem clasa care uraste trei ani un profesor, care nu a facut nimic rau, in afara de faptul ca ne-a aparat mereu, le-a spus parintilor ca avem note foarte mari, chiar daca eram mediocri, ne-a motivat mereu absentele, si ne-a incurajat sa fim noi insine. Si dupa ce l-am facut sa planga, ne-a parasit si acum regretam nespus.
Sunem cei ce spunem ca ne-am iluminat si ca ne-am largit orizontul, dar condamnam o iubire, pur si simplu pentru ca ne e teama de ea. Unde oare se pot impune legi asupra iubirii?
Sunt omul care ramane mereu oprimist, chiar daca inauntru e viscol. Caci trebuie.
Asadar, totusi, cine suntem? Tu cine esti?
Suntem poporul care si-a pierdut simtul respectului pentru dascali, demonizandu-i drept moneda politica in negocieri si poporul care exceleaza la fiecare olimpiada internationala, in pofida sistemului. Suntem oamenii care ridiculizeaza valorile autentice si le ridica la rang de eroi cand trec in nefiinta si oamenii care au dat lumii insulina, gerovitalul, stiloul, primul 10 la olimpiada in gimnastica, si singurul care a trecut la democratie prin jertfa si sange. Suntem societatea ortodoxa care, cu toate icoanele din scoli si bisericile ce strajuiesc moralitatea neamului, pacatuim pe rupte si lacomi adoptam tertipurile fericirii occidentale: bani bani si iarasi bani. Si sex, sex, mult sex. Si totusi suntem societatea filosofiei umile si blande, ce-si ajuta aproapele si, chiar daca patata, cere iertarea divina. Sunem orasul care a dat tarii limba literara pura, cu prima scoala romaneasca, si in acelasi timp orasul cu cele mai slabe rezultate la bac si, nu numai elevi agramati, ci, mai dramatic, profesori care nu pot face acordul, nici logic, nici gramatical.
Suntem scoala bilingva in care mai razbat si zgomotele cocalare, dar care trimite si olimpici nationali. Suntem clasa care uraste trei ani un profesor, care nu a facut nimic rau, in afara de faptul ca ne-a aparat mereu, le-a spus parintilor ca avem note foarte mari, chiar daca eram mediocri, ne-a motivat mereu absentele, si ne-a incurajat sa fim noi insine. Si dupa ce l-am facut sa planga, ne-a parasit si acum regretam nespus.
Sunem cei ce spunem ca ne-am iluminat si ca ne-am largit orizontul, dar condamnam o iubire, pur si simplu pentru ca ne e teama de ea. Unde oare se pot impune legi asupra iubirii?
Sunt omul care ramane mereu oprimist, chiar daca inauntru e viscol. Caci trebuie.
Asadar, totusi, cine suntem? Tu cine esti?
